Ce e cu mine..? A trecut atata timp… de cand nu am mai simtit… de ce? vreau sa simt.. vreau sentimente… de ce nu imi pasa… vreau sa imi pese.. De ce nu? De ce? De ce si iar de ce.. Urasc intrebarea si totusi nu stiu sa urasc.. nu pot sa o simt nici pe asta. Am incercat, am studiat sentimentele.. le-am citit in carti si totusi nu pot decat sa le simulez… Altii incearca sa simuleze iniferenta… de ce eu trebuie sa simulez sentimetele. Urasc si sentimentele.. sunt atat de “umane”.. eu ce am? incerc sa ma cunosc si nu pot. Incerc sa ma “gasesc” in carti si nu reusesc.
As fi vrut macar de data asta sa imi pese. Urasc si indiferenta mea.. si totusi cum sa reusesc sa o urasc. Stiu ce inseamna a ura.. stiu ce inseamna a iubi si totusi de ce nu ma trece niciun fior cand imi doresc sa o fac. De ce nu ma faci sa simt.. de ce sunt atat de rece si mort… iar acest “de ce” obsedant. Ce e asa “gresit” sa iti pese.. ma simt tradat. Vreau regrete, vreau fiori. Vreau totul!
Vreau sa fiu la pamant si sa ma ridic. Vreau sa te simt, vreau sa ma simt. Vreau multe si totusi nu vareau nimic cu adevarat. Vreau ceva sa ma cutremure, sa ma trezeasca si sa ma omoare. Nu pot sa plang, rad fals. Sunt un actor si atat. Sunt un actor in viata mea si asta ma apropie cu pasi grabiti spre final.. ramanand tot gol si rece… te urasc si pe tine ca nu pot ura pe mine. Ce au uitat sa puna in “sufetul” meu. De ce l-au cladit asa pustiu?
Vreau “parfumul iubirii” despre care am citit, vreau sa cunosc deznadejdea si ura.. vreau sa cunosc gelozia. Vreau totul! Vreau sa fiu uman. Vreau sa ma ajuti.. tu.. fanasma mea. Vreau sa te cunosc.. vreau sa iti dau un chip.
Mi-am pierdut visele.. am ajuns sa imi “joc” viata.. M-am uitat pe mine. Nimeni nu ma opreste sa visez fara limite.. dar e probabil.. atat de pustiu daca nu pot sa le si simt. De ce nu pot plange din inima. De ce inima mea nu plange.. cord nenoricit.. pulsezi degeaba. Vreau o inima. Te schimb, imi schimb cordul cu o “inima calda”. Te schimb organ obosit.. esti pustiu.
Ce sec.. si totusi zambesc.. zambesc ca e usor. E uman, te face mai…
Imi e greu sa gasesc si cuvinte.. sunt asa intortocheate si grele cand incerci sa exprimi ceva fara sa simti. Mi-am zis ca e bine asa.. dar devine plictisitor. Aceeasi zi, alta zi.. toate diferite si totusi toate la fel. Cum e sa alergi dupa iubire? Cum e “iubirea” traita si nu “vazuta” din randuri reci asternute in carti.
Cuvinte goale aruncate pe un blog la fel de rece ca mine. M-am plictisit sa ii “cercetez” pe altii si sa le “traiesc” sentimentele din perspectiva lor. Vreau sa le pot simti pe ale mele.. vreau sa incep sa fiu original. Vreau totul! Vreau viata in ani si nu ani in viata.
Vreau sa traiesc! ahhh.. vreau sa traiesc.. de ce?
