Marionete

În pași de dans alert ne trecem viața
Uitându-ne surâsul pe la închise porți
Gângănii muribunde prinse-n plasa
Întinsă de tot soiul de netoți.

Și ne-nghiontim să nu fim mai prejos
Iar banul ne-a ajuns unicul zeu
Uitând că-i datorie sacră a trăi frumos
Un legământ făcut Lui Dumnezeu.

Păpuși schiloade cu sufletul olog
Nu vrem nici de iubire să mai știm
Și acceptând ca imn propriul prohod
Slăvim Irozi și nu vedem că asfințim.

Cu lanțuri grele atârnând de glezne
Valsăm crezând că asta este viața
Promisă nouă și pesemne
O veșnicie-o să reziste ața.

Dar vine-o zi când ne-om trezi
Afoni, al vieții imn cântând
Mult prea târziu ne-om dumiri:
Că am murit demult, ”dansând”...