M-ai uitat in Universul rece si mi-ai produs in suflet haos. M-ai lasat in ecoul amintirilor ce izvorasc din mintea inghetata. Un urlet dureros, sugrumat, se zbate in mine incercand sa iasa la lumina.. Strig in noaptea intunecata a sufletului in care nu mai poate patrunde nici o raza de lumina. Sunt atat de ratacit in labirintul singuratatii ..si nu gasesc nici o cale de a iesi din acest haos al durerii.. Am plans cand m-am trezit in prapastia adanca din care nu mai puteam iesi. Dar.. curand nu m-am mai zbatut si totul a murit in mine. Ai plecat.. si un intreg Univers s-a destramat in doar o secunda. Nimic nu se mai zbate in sufletul meu. A obosit de atata framantare. A amortit in durerea spaimei de tacere eterna. Doar acum cateva minute erai aici sau poate.. acum o vesnicie? Iti aud si acum ecoul glasului si il simt cum se amplifica, cum ma invaluie, ametindu-ma. De spaima ca am sa pierd si ultimele urme ale existentei tale, incetez de a mai respira si ma scufund din ce in ce mai mult in mine. Stau nemiscat in tacere si incetez de a mai visa eternul vis: TU. Iarna s-a instalat in mine si m-a inghetat. O, vino..vino inainte de a muri inghetat in singuratate...

Aseara cand ne desparteam, aseara
Tot mai era un pic de primavara
Si-acum arunca ochii pe fereastra
A viscolit pe despartirea noastra .

Distanta s-a-nmultit cu alb de moarte
Departe s-a facut foarte departe
Si ninge intre noi ninsoare mare
Ninsoare de sfarsit de calendare.

Si ochii nu mai au ce sa mai vada
Doar urme de jivine prin zapada
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi siciliana.

Si vor veni dezastre de tot felul
Precum m-anunta trist violoncelul
Si harpa, si pianul ma omoara
Reverberandu-mi fulgii de afara.

Mai latra undeva de frig un caine
Dar tu ce faci in ziua fara maine
De fapt, de ce te-ntreb, cand eu din mine
Mi-am interzis sa stiu de-i rau sau bine.

Si a venit ninsoarea alb-albastru
Sa parafeze totul cu dezastru
Sa iasa lupii, agentii foamei sure
Din fiecare palcuri de padure.

Sa vina prin orase mari dihanii
Si caii aburind sa traga sanii
Si posta, in aceste vremuri stranii
Sa-ntarzie cu lunile si anii.

Si ochii nu mai au ce sa mai vada
Doar urme de jivine prin zapada
De ocna-i viscolul ce-mi arde rana
Si-ascult de sub zapezi siciliana.
Sa vezi si tu ce strigat tragic este
Sa nu mai dai de tine nici o veste
Pe ochi am doar cand ninge praf de raza
Si drumurile noastre se blocheaza
Nici nu mai stiu de-i noapte sau e ziua
E doar ninsoarea noastra de adio.

       Beatrice Cristea - Ninsoarea de adio

Visele mele sunt fulgi de zapada, cand ajung la realitate, jos se topesc. Visele mele sunt simple amintiri, desertaciuni. Visele mele s-au pierdut in timp printre atatea dureri.., suferinte... Visele mele sunt flori ale durerilor. Realitatea insasi este un vis crud, poate un cosmar? Cand omul inceteaza sa mai viseze, atunci el inceteaza sa mai traiasca, sa mai fie om. Visele mele sunt amintirii.., amintiri dulci.., amintiri amare. Visele mele poarta ca o povara amintirea grea si trista a imaginii noastre. Acest vis a devenit obsedant. De ce? Pentru ce? Ciudate intrebari intr-o lume in care intrebarea nu-si mai afla rostul. Credeam ca totul se poate controla, pana si sentimentele, dar m-am inselat. Oricat ai incerca, nu vei reusi sa desavarsesti nimic. Sufletul este ca o oglinda pe care un om cu gesturi nesabuite a reusit sa o sparga. Acum este in zadar efortul de a mai incerca sa repari ceva. Toata viata vei umbla dupa cioburi incercand ca intr-un joc de puzzle sa le unesti. Nu vei reusi si asta o stii dar continui sa ignori. Prin gand imi trec mii de fragmente de vise.. acum imposibile. Niciodata gandul nu-ti va fi mai real, numai daca tu ii vei da valoare si sens. Iubirea e ca o picatura de roua de pe un trandafir care se topeste timid sub razele soarelui.

"Stii ce e frumos la dragoste? Ca te poti indragosti de oricine. “E doar un prieten”, dar pana la urma te indragostesti.”­E antipatic”, dar pana la urma te indragostesti. “Suntem prea diferiti” pana la urma te indragostesti. “E prea multa distanta” pana la urma te indragostesti. Dragostea nu o alegi tu, ea iti sparge usa, te ia si te duce unde vrea ea."

Lasa-ma sa te iubesc chiar daca n-am sa te vad niciodata,
Lasa-ma sa imi traiesc visul pana la capat, ca si cum ar fi ultimul vis
al unui condamnat la moarte ce isi asteapta sentinta...
Lasa-ma sa te strig in tacere cu soapte mute,
chiar daca nu ma auzi si n-ai sa vii niciodata, lasa-ma sa te astept...
Lasa-ma sa te ascult, chiar daca nu voi stii niciodata cum e sa ma cufund in vocea ta deplin,
sa iti aud glasul inimii ce imi sopteste duios iubirea...
Lasa-ma sa plang, iar din lacrimi sa fac curcubeu, sa ma intind pe cerul sufletului tau
Lasa-ma sa iti doresc atingerea , asa cum un orb isi doreste lumina
Chiar daca niciodata nu voi simti caldura bratelor tale
Si-apoi... lasa-ma sa te uit macar pentru o clipa....
Ca sa te pot inventa inapoi din ganduri, din lacrimi, din soapte, din patimi, din dor si iubire ....
Tu lasa-ma ingerul meu drag... lasa-ma sa te iubesc, sa te uit, pentru a te iubi din nou.... 

Primul pumn dat, prima palma luata, primul scandal,prima betie, prima tigara fumata,primul sarut, primul Te Iubesc au fost odata, dar raman cele dintâi si nu se uita niciodata!!

missed you...
leaving scracthing my heart for so long
mising you is drugging my brain
even though we dont get together often
knowing that you are with me
is warming inside of me for long
i understand newly.
your absence,
get out of being a stucked pain into my heart
(appeared) as a continually emptiness
begining to the mornings with caressing you
in the evenings putting everything aside
but talking with you, i miss them...

(¯`v´¯)
.`·.¸.·´♥
          ¸.·´¸.·´¨) ¸.·*¨)
                                     (¸.·´ (¸.·´ .·´ ¸¸.·¨¯ღི ThOrN ྀღ ❤